Pași… prin Iași/FOTO

La drum spre mănăstiri porneşti fie dintr-un mare dor, fie dintr-o curiozitate duhovnicească. Ştiut lucru, dor îţi poate fi de locuri pe care le-ai văzut măcar o singură dată. Pe la acest locaș sfânt am trecut de nenumărate ori. Aflată chiar în inima Iașiului,  Mănăstirea „ Sfinții Trei Ierarhi” este de neocolit. Vizitată de sute de credincioși, citadela spirituală din dulcele târg atrage pe oricine, indiferent că e că ortodox sau nu. Este o ctitorie impresionantă, o ctitorie care-l oprește din drum chiar și pe cel mai grăbit. Arhitectura-i plină de originalitate, cu încântătoare broderii în piatră, este ca un magnet pentru cei dornici să afle ce se ascunde dincolo de tăcerea pietrei și dangătele de clopote. În România Pitorească, Alexandru Vlahuță nota despre locașul de la Iași: Zidită toată-n piatră, cu zveltele-i turle, în minunata-i horbotă de sculpturi, amintește mândra podoabă de la Curtea de Argeș. Unică în lume, sculptată în întregime în piatră și poleita cu aur la origine, în anul 1639,  Mănăstirea „Sfinții Trei Ierarhi” , potrivit Lumea Credinței,  rămâne o mândrie a artei medievale românești. 

Istoria Mănăstirii Trei Ierarhi, ctitorie de seamă a domnitorului Vasile Lupu (1634-1653), este asemenea unei rugăciuni. Aceasta  trebuie rostită și ascultată cu mare atenție și cu multă credință. Mănăstirea Trei Ierarhi, însă, nu e doar parte de rugăciune, ea este parte de cultură și frumos, e perla șlefuită cu mare drag în sufletul creștinului voievod Vasile Lupu. Supranumită „o simfonie a artelor în rugăciuneˮ, aceasta își spune istoria de la 1637 încoace. Atunci începe ridicarea ei, iar doi ani mai târziu are loc târnosirea. O spune și Pisania așezată deasupra ușii de sud a bisericii. Astfel, citesc pe documentul  în piatră: Io Vasile Voievod, cu mila lui Dumnezeu domnul țării Moldovei și cu doamna noastră Tudosca și cu dăruiții de Dumnezeu copii, Ion voievod și Maria și Ruxandra, am zidit această sfântă rugă, în numele Sfinților Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur. Și s-a sfințit cu mâna Arhiepiscopului Varlaam la 7147 (1639), mai 6.

La 1640, Vasile Lupu avea să inaugureze Colegiul Trei Ierarhi – prima instituție de învățământ superior din Moldova, care la începuturi a funcționat în edificiile Mănăstirii. Un an mai târziu, voievodul a cumpărat o casă în care avea să-și desfășoare activitatea Colegiul, care, ulterior,   ajunge Academie.

Și tot Vasile Lupu, cu susținerea Mitropolitului Varlaam, deschide la  Mănăstirea Trei Ierarhi prima tipografie din Moldova. Cea importantă operă scoasă aici rămâne, în timp, Cazania din 1643, cunoscută și cu numele de Cazania lui Varlaam. De altfel, prima carte românească apărută în Moldova. Tot de aici pornește şi Pravila lui Vasile Lupu, prima antologie de legi a Moldovei.

La 1641, Domnitorul Vasile Lupu aduce la Mănăstirea Trei Ierarhi moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva. Acestea au fost mutate, la 1887, la Catedrala Mitropolitană de la Iași. Acum aici se află racla cu moaștele Sfântului Ierarh Vasile cel Mare, pe care voievodul Vasile Lupu le-a primit în dar 1650. La 1975,  autoritățile ateiste ale timpului au confiscat  moaștele Marelui Ierarh. După un sfert de veac, acestea au fost readuse la Iași.

De la începuturi, la Trei Ierarhi erau biserica, turnul, trapeza (Sala gotică), casele, chiliile și tiparnița. Acum mai pot fi admirate doar biserica și trapeza de odinioară.

Și asta pentru că Mănăstirea ieșeană, de-a lungul timpului, a trecut prin multe nevoi, inclusiv pârjoluri. Astfel, flăcările au mistuit lucruri de valoare. Potrivit istoriei, la 1650, Mănăstirea Trei Ierarhi a fost jefuita și arsa de năvălitorii din est, iar la 1686 – de către cei din nord. Totodată, povestește ghidul sfântului locaș, această a fost zguduită de cutremurele din 1711, 1781, 1795, 1802. Abia după Războiul de Independență de la 1877, biserica se ridică din genunchi. Astfel au loc lucrări de restaurare a arhitecturii, picturii și este reamenajat interiorul.  Lăcașul este sfințit din nou la 1904, pe timpul domniei regelui Carol I.   

De pe site-ul Mănăstirii Trei Ierarhi aflu că majoritatea elementelor ambianței interioare, lucrate la Viena si Paris, au fost donate de  către regele Carol I și regina Elisabeta.

Potrivit Lumea Credinței, biserica a fost restaurată de către arhitectul francez  André Lecomte du Noüy, în 1882,  același arhitect, care, în 1885, termina Mănăstirea Curtea de Argeș.  Chiar dacă a făcut mai multe modificări importante, el a păstrat vechile forme arhitecturale și ornamentația sculpturală din exterior. 

Ghidul mănăstirii spune că iconostasul bisericii datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea, când a fost necesara înlocuirea celui vechi, care era deteriorat. Acesta este sculptat în marmură de Carrara, considerată una din cele mai deosebite,  și decorat cu mozaicuri și emailuri.

Atât candelele, sfeșnicele, cât și întregul mobilier bisericesc sunt din acea perioadă.  Ele au fost lucrate în bronz, împodobit cu fildeș și pietre prețioase.

Că era una din cele mai bogate și mai frumoase o arată documentele vremii, dar și notițele mai multor persoane care au vizitat spațiul românesc. Iată ce scrie Evlia celebi , abud Mustafa Ali Mehmet:  Picturile și figurile de pe zidurile din interiorul și din afara altarului sunt în foi de aur și lapislazuli, de o frumusețe incomparabilă. S-ar putea ca astfel de zugrăveli împodobite să existe doar la Atena, orașul filozofilor și al bărbaților de stat, în templul divinului Platon. 

Și călătorul străin Paul de Alep, care a vizitat aceste pământuri în secolul al XVII-lea avea să noteze: „Toată lumea este de acord a spune că nici în Moldova, nici în Ţara Românească şi nici în ţara cazacilor nu se află vreo biserică care s-o egaleze pe aceasta, nici prin ornamentaţie, nici prin frumuseţe, căci ea uimeşte pe vizitatori”. 

La 1970, sfântul locaș a fost închis, iar slujbe se oficiau doar de Sărbătoarea Hramului, adică de Trei Ierarhi, pe 30 ianuarie, și în ziua de 24 ianuarie. În 1989, aici, începe din nou să fie simțită la maximum viața spirituală, iar  acum mai bine de două decenii (1994), biserica s-a redeschis ca mănăstire, unde în fiecare zi sunt oficiate slujbe. 

În biserica Mănăstirii Sfinții Trei Ierarhi sunt mormintele domnitorilor Dimitrie Cantemir, Alexandru Ioan Cuza, Vasile Lupu. Tot aici își află somnul de veci soția voievodului-ctitor – Tudosca, precum trei fii ai săi. Acestea sunt acoperite cu lespezi masive de marmură neagră ornată.

Din ziarul Lumina aflu că e acest sfânt lăcaş şi-au legat numele, alături de mulţi alţi mari oameni de cultură, Mihai Eminescu, Ion Creangă, Titu Maiorescu sau B. P. Hasdeu, iar un lucru mai puţin cunoscut este faptul că aici, la „Trei Ierarhi“, s-au deschis pentru prima oară lucrările cenaclului „Junimea“.

În curtea faimoasei Mănăstiri „Trei Ierarhi”, în 1997 a fost instalat bustul poetului Mihai Eminescu. Acesta, un timp a şi locuit într-una din chili.

Oricine ajunge la biserica Mănăstirii Trei Ierarhi trece neapărat și pe la Muzeul de Artă Religioasă. Denumită Sala gotică, clădirea a fost mai întâi trapeză a Mănăstirii, iar apoi paraclis. Astăzi este locul întâlnirii cu istoria. Am fost să curios să aflu ce a mai rămas la Trei Ierarhi din perioada domniei lui Vasile Lupu. 

Astfel, astfel se mai păstrează fragmente de frescă din pictura originală, semnată de iconari ruși. De o rară valoare este și tabloul votiv, care-l reprezintă pe voievod alături de familia sa. Totodată, aici poate fi admirate Icoana Împărătească a celor Trei Ierarhi. În Muzeul se mai află acopereminte de mormânt, brodate de către soția domnitorului – Tudosca, un exemplar al Cazaniei lui Varlam, care a văzut lumina tiparului la 1643.  

Din vorbă în vorbă cu ghidul, mai aflu că Sala Gotica amintește de cel putin doua evenimente importante din istoria mănăstirii. La 1642, aici s-au desfășurat dezbaterile teologice pan-ortodoxe,  care s-au încheiat prin a aproba Mărturisirea Ortodoxă, alcătuită de Petru Movila. Mai târziu,  la 1888, paraclisul aflat în Sala gotica, în care se afla racla cu moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva, a fost martorul celei mai cunoscute, dar și mai surprinzătoare minuni ale Ocrotitoarei Moldovei. Chiar dacă totul a ars în jur, moaștele ei nu fost atinse de flăcările năvalnice din noaptea de 26 spre 27 decembrie.

Domnitorul Vasile Lupu a ctitorit 15 biserici şi altele 14 le-a refăcut, însă cea mai emblematică rămâne a fi Trei Ierarhi. Mănăstirea de pe Ulița Mare de odinioară, bulevardul Ștefan cel Mare de astăzi (pietonal) de la Iași, este o oază de seamă a spiritualtății românești.  Drumul meu prin Iașiul perlelor continuă.

 

Reclame

Ghizii din România își dau întâlnire la Sinaia

SinaiaPentru prima dată în România se va desfășura Conferința Națională a Ghizilor de Turism, în data de 16 ianuarie 2016, la Hotel Internațional din stațiunea Sinaia, evenimentul fiind organizat de grupul de inițiativă al ghizilor, reprezentat prin ANGR, ATGR, Hello Bucovina Travel Agency și Asociația Ghizilor Banat-Crișana.

Acest eveniment va reuni majoritatea asociațiilor de profil ale ghizilor atestați din România în demersul lor de a forma Federația Națională a Ghizilor de Turism din România, entitate care prin forța sa să-și facă simțită prezența în peisajul turismului profesional din țară. Aceasta, în colaborare cu instituțiile statului, își dorește să propună îmbunătățiri legislative pentru o mai bună reglementare a activităților legate de formarea, atestarea și desfășurarea activității de ghid de turism, conform normelor Directivei Europene în vigoare.

Pootrivit organizatorilor, ghidul de turism este o personalitate complexă care trebuie recunoscută de toți cei implicați în activitățile de turism ca fiind cel care asigură turiștilor, prin cunoștințe, grijă și devotament, plus de profesionalism și valoare; într-un cuvânt, îi face fericiți. În egală măsură, prin tot ceea ce face, devine persoana care reprezintă țara și o promovează ca destinație turistică, protejând turismul în România. Turiștii pe care îi ghidează sunt îndrumați să trateze cu respectul cuvenit mediul, natura, diferitele obiective turistice și monumente, obiceiuri sau chiar anumite sensibilități locale.

La Alba Iulia – locul Marii Uniri

IMG_0095Au trecut 97 de ani de la Marea Unire. Generația noastră a aflat prea târziu despre evenimentul de glorie al neamului românesc. Bunicii nu ne spuneau de teama politrucilor vremii, iar părinții nici nu știau despre această pagină de aur. După ce norii grei ai sovietismului năuc au fost dați la o parte, am început să răsfoiesc cu nesaț cărțile în care se spunea despre Unirea de la 1918. Îmi doream să văd locurile în care au fost spuse cuvinte tari pentru istoria neamului românesc, însă cel mai mult visam să ajung în capitala unirii tuturor românilor – Alba Iulia. În zi de unu decembrie vă propun să cunoașteți ALBA IULIA – locul în care atunci când rostești unire de trec emoții de nedescris.

Dorința de a ajune în orașul MARII UNIRI dă peste cap orice urme de oboseală. Cele aproape zece ore de drum trec neobservate, mai ales când ai alături de tine oameni care vorbesc cu mare dragoste, cu mari trăiri despre evenimentul de la 1918.

Cam 650 de kilometri, atât am parcurs de la Chișinău până în orașul MARII UNIRI. Traseul poate fi urmărit  AICI. Am ales o cale mai lungă pentru că am vizitat și alte locuri frumoase și pline de istorie. Cei grăbiți pot ajunge și mai repede la Alba Iulia. Sugestii AICI și AICI.

IMG_0069

Alba Iulia e plină de perle istorice, culturale și arhitecturale. Potrivit DIGI 24,  capitala de suflet a românilor, s-a transformat spectaculos în anii care au trecut de la Marea Unire.  Clădirile unde s-a scris istoria la 1918  atrag mii de turişti din toată lumea în fiecare an.

Simbolul oraşului, simbolul României Mari, este Sala Unirii. Cei 1.228 de delegați au luat aici decizia istorică de unire a Transilvaniei, Banatului, Crișanei și a Maramureșului cu Romania.

IMG_0079

Capitala Marii Uniri este astăzi un orăşel cochet care se mândreşte cu cea mai mare şi mai frumoasă cetate medievală din Sud Estul Europei. Miile de turişti fotografiază încântaţi fortăreaţa restaurată. Alba Iulia avea o cu totul altă înfăţişare la 1 Decembrie 1918. Era împărțită în două zone distincte, una închisă de ziduri groase, care proteja instituţiile și locuinţele celor înstăriţi, şi alta destinată oamenilor de rând.

IMG_0096 IMG_0068

Puţini ştiu că oraşul a găzduit şi o premieră culturală pentru România. Potrivit istoricului Tudor Roșu de la Muzeul Național al Unirii, în ciuda faptului că era mic şi că nu era o asezare urbană dezvoltată, exista totuşi o viaţă culturală intensă la Alba Iulia, în sensul că aici a avut loc, în 1898, prima proiecţie cinematografică din Transilvania.

După 97 de ani de la Marea Unire, Alba Iulia are altă faţă arhitectonică şi o populaţie mult mai mare.

„La 1918 Alba Iulia mai era doar un mic orăşel de provincie, cu o populaţie sub 10 mii de locuitori. Era în primul rând garnizoană, era un oraş militar, iar vechea vatră a oraşului se mutase în zona oraşului de jos, ceea ce numim azi oraşul de jos”, precizează Tudor Roșu.

Timpul nu a adus numai schimbări în bine însă. Unele simboluri ale oraşului nu mai sunt.

Este şi cazul Hotelului Hungaria care a fost demolat, în locul lui construindu-se un bloc de locuinţe.
Alte clădiri au rezistat însă unui secol care a trecut peste ele.

Dacă la începutul secolului XX în Palatul Justiţiei funcţiona Tribunalul, astăzi în clădire îşi au sediul Prefectura, Consiliul Judeţean şi Curtea de Apel. Aspectul nou al oraşului îl dă mai ales cartierul Cetate. S-a născut odată cu un proiect de construcții masive care a dat la sfârșitul anilor 1980 forma de astăzi a Cetăţii Unirii, notează colegii de la DIGI 24.

IMG_0073

Catedrala Reîntregirii de la Alba Iulia este o perlă a ortodoxiei româneşti din capitala Marii Uniri. Aceasta stă de veghe la credinţa neamului de mai bine de nouă decenii. Impunătoare, plină de lumină, aceasta este mult mai mult decât o Casă a Domnului, o Casă a credinţei adevărate, ea este simbolul unităţii româneşti.

IMG_0050

Catedrala de la Alba Iulia a fost zidită 1921-1922. La 15 octombrie 1922, a avut loc încoronarea Regelui Ferdinand I şi a Reginei Maria. Potrivit documentelor, acest eveniment vine să confirme actul istoric de la unu decembrie 1918 – Marea Unire.

IMG_0039

Arhitectural sfântul locaş din inima Transilvaniei urmează tradiţia românească, având elemente din timpul domnitorilor munteni Matei Basarab şi Sfântul Constantin Brâncoveanu.

IMG_0025

IMG_0040Cei care ajung aici rămân uluiţi de pictura deosebită, dar şi de diversele inscripţii comemorative. Astfel, putem citit şi reţine evenimente importante din istoria şi cultura neamului românesc. Pe plăci sunt înscrise momente precum: Tipărirea pentru prima dată în limba română a Noului Testament la 1648; Unirea de la 1600, înfăptuită de Mihai Viteazul; Martiriul lui Horea, Cloşca şi Crişan de la 1784; Refacerea unităţii spirituale şi bisericeşti a românilor din 1948.

Pe catapeteasma impunătoare sunt şi icoane cu Sfinţii Ierarhi ai Transilvaniei: Ilie Iorest (1640-1642) şi Sava Brancovici (1656-1683) şi ale Cuvioşilor Visarion Sarai, Sofronie de la Cioara şi Nicolae Oprea de la Sălişte.

IMG_0099


IMG_0025IMG_0046

IMG_0035IMG_0031

Mai multe fotografii din orașul Marii Uniri – Alba Iulia pot fi admirate AICI.

LA MULȚI ANI, ROMÂNIA!

Asta e ţara mea, jur că-i minunată! /VIDEO

Trupa Voltaj promovează România „din toată inima”, în noul videoclip. În imagini apar unele din cele mai spectaculoase imagini din ţară.

Videoclipul noului single al trupei Voltaj, intitulat „Din toată inima” şi lansat recent, include imagini cu locuri spectaculoase din România şi secvenţe dintr-un documentar de promovare a ţării prin sporturi extreme şi acrobaţie, „Transylvania Dragon”, realizat de regizorul Sabin Dorohoi.

Parteneriatul dintre trupa Voltaj şi producătorul documentarului este mai vechi. Videoclipul piesei „De la Capăt”, care a reprezentat România la Eurovision 2015, a fost realizat cu secvenţe din scurtmetrajul „Calea Dunării”, semnat de Sabin Dorohoi, producătorul care a făcut şi „Transylvania Dragon”, informează un comunicat remis MEDIAFAX.

Sursa: MEDIAFAX

Un început pe malul mării

Cu mână la chipiu intru şi eu în lumea bloggingului.

Nu ştiu cum se mănâncă, dar voi învăţa de la cei care-l „ung pe pâine”. În momentul ăsta îmi vin o mulţime de gânduri, gânduri care au ceva cu dorinţa mea de a vedea locuri şi cunoaşte tot mai multă lume. Îmi place să „fur” imagini, să scriu despre călătorii, să-mi scald ochii cu peisaje de poveste.

Nu mă impresionează superlativele altora, mereu încerc să le caut pe-ale mele. Ştiu că fiecare loc ascunde ceva frumos, acel ceva care mereu te provoacă să revii.  Chiar de la început vă îndemn într-o călătorie pe litoralul românesc al Mării Negre.

Despre această destinaţie foarte mulţi  vorbesc doar din auzite. Unii afirmă că litoralul românesc e mizerabil, alţii că e plin cu boschetari şi maidanezi. Majoritatea din cei care-şi permit să pună astfel de etichete nici nu au fost să se odihnească la Mamaia, Mangalia, Constanţa… Dacă nu aş fi ajuns a doua oară pe litoralul românesc al Mării Negre, cu certitudine, aş fi avut şi eu o astfel de abordare.  Că litoralul românesc e fantastic m-am convins şi-n acest an, când la invitaţia lui Alex Filipski de la Voyage Center PHILIPSKY – TOUR am ajuns în staţiunile Mamaia, Jupiter, Saturn, Venus, Eforie Nord…

Zi de zi am vizitat staţiuni, hoteluri, locaţii şi obiective turistice. În fiecare zi găseam superlative pentru tot ceea ce vedeam şi auzeam. Constatarea mea este că litoralul românesc chiar este pentru toţi – de la cei care nu au prea mari pretenţii până la cei care se sufocă dacă nu au parte de lux.

Vă propun să admiraţi unul dintre cele mai frumoase hoteluri de pe litoralul românesc al Mării Negre – Phoenicia Holiday Resort din Staţiunea Mamaia Nord.

 IMG_5016 IMG_5014 IMG_5013 IMG_4963 IMG_4953 IMG_4950 IMG_4945 IMG_4943 IMG_4934 IMG_5002 IMG_4941 IMG_4867 IMG_5034