La un Festival-Sărbătoare, pe mal de Răut

Drumuri, istorii, poveşti, destine…  Un noroc, un mare noroc e să cutreieri acest pământ binecuvântat de Cel de Sus cu de toate, să asculţi vorbe frumoase despre oameni şi locuri şi să răsfoieşti file pline de evenimente şi fapte. Satele noastre impresionează în orice anotimp al anului – fie prin peisaje deosebite, fie prin tradiţii şi obiceiuri interesante, fie prin gospodarii desăvârşiţi pe care-i are. De Duminica Mare, eleganţa şi rafinamentul ne-au provocat să ne întoarcem la istorie, să vedem cât de bine ne stă în portul neamului, să înţelegem povestea firului lucrat cu migală şi suflet, să ascultăm cântecele neamului, să admirăm jocul acestui pământ.

Am ajuns pe mal de Răut, la Domulgeni, Florești, la Festivalul Turistic Național „Duminica Mare” – un expozeu al vieții de la țară, plină de farmec, de culori, de arome, de sunete care mai de care. 

Evenimentul de aici este mai mult decât unul cultural și turistic, e o lecţie a neamului, e o lecţie a continuităţii. Duminica Mare este una din marile sărbători care adună oamenii.   

Când casele sunt pline de corovatic, iar pe la porți sunt frunze de nuc, tei sau vișin, pe mal de Răut se desfășoară minunatul Festival ce poartă denumirea Duminica Mare. Evenimentul adună pe cei care pun la loc de cinstre tradițiile și valorile neamului. Oaspeții sunt primiți așa cum se cuvine. Bucatele alese și cuvintele frumoase fac parte din scenariul zilei. Cine ajunge la Domulgeni e musai să guste din preparatele din carne, or oamenii locului sunt renumiți prin felul lor de a le pregăti. Și gospodinele  pun pe mese cele mai gustoase plăcinte și sărmăluțe.

În zi de sărbătoare lunca Răului e plină de muzică, joc şi voie bună.  Decorul rustic, folclorul, tradiţiile arată că localitatea e una foarte veche. Deşi e atestată documentar la 1611 rădăcinile sunt mult mai adânci, or există un loc pe care se găsesc vestigii paleolitice, iar primii oameni s-au stabilit acum mai bine de 14 mii de ani.  

Cine ajunge la Festivalul de la Domulgeni înțelege că tradițiile mai sunt păstrate, că avem cu ce ne mândri. E a opta ediție, iar lada de zestre e deschisă cu aceeași dragoste.   Succesul e gustat doar datorită partenerilor, localnicilor, vizitatorilor, or, acest festival are rezultate bune, an de an, susține inițiatoarea evenimentului-sărbătoare, președinta Asociației Naționale de Turism Rural, Ecologic și Cultural (ANTREC), Svetlana Lazăr.  Apropo, potrivit ei, din 2016, localitatea Domulgeni este înscrisă pe traseul turistic de patrimoniu internaţional „Pomul Vieţii împodobit cu pâinea de ritual şi vinul bisericesc”, traseu elaborat de către ANTREC- Moldova. 

La Domulgeni a fost și o sărbătoare a portului popular, or pe lângă parada și-au pus viză și creatorii de bijuterii vestimentare de toată frumusețea. Le-am furat cu ochiul, am încercat să le descopăr poveștile, tainele firelor aranjate ca într-un veritabil tablou. 

După ce am admirat perlele aduse de meșteri din diferite zone ale Moldovei, am gustat din bucatele alese, am hotărât să halăduiesc pe mal de Răut, dar și să urc cuceresc înălțimile. 

Dacă priveşti localitatea de pe cel stâncile milenare ce străjuiesc Răutul ai impresia că e un muzeu în care încape tot ce înseamnă un sat basarabean. E fascinant să vezi cum mai răsar căsuţele mici, iar printre ele stă biserica. Parte din istorie,  biserica Sfântul Ierarh Nicolae,  a fost înălţată la 1862. Atunci când ateii sovietici au dorit să închidă lăcașul, la 1952, oamenii locului au ieşit cu toapre şi furci pentru a o apăra. Astfel, şi-n anii de dezmăţului urss-ist a funcţionat biserica de la Domulgeni.  

Că țin la ceea ce au lăsat moșii și strămoșii o arată Muzeul satului. O mulțime de vestigii ale trecutului pot fi văzute aici. Acesta a fost deschis în 2010, de Rusalii, la prima ediție a Festivalului Turistic Naţional „Duminica Mare”.

Potrivit ghidului, casa-muzeu care a fost construită acum aproape 200 de ani, iar de-a lungul a două secole aici și-au dus traiul multe generații, care au păstrat comorile și valorile neamului.

Domulgeniul are acel ceva care te îndeamnă să revii (de Duminica Mare eram pentru a doua oară în această localitate de pe mal de Răut), să admiri, să stai tăcut pe vârf de stâncă în fața oceanului plin de culori, forme și arome. 

Mai multe despre Festivalul DUMINICA MARE, dar și despre satul Domulgeni citiți în revistele NATURA și MOLDOVA.

Reclame

Tablouri de toamnă pe mal de Răut

IMG_6917Sunt locuri care-ţi încarcă sufletul cu bucurie, seamănă în el frumosul, îţi scaldă ochii cu imagini idilice şi te liniştesc. Un râu, un izvor, un vârf de stâncă şi o poveste sau mai multe te provoacă să porneşti la drum să le vezi şi să le asculţi, să le înţelegi şi să le spui şi altora. În miez de toamnă am ajuns în câteva sate „alintate” cu peisaje de poveste. Îşi scriu istoria pe mal de Răut, o istorie cu urcuşuri şi coborâşuri, cu destine frânte şi evenimente tragice, cu trădători, dar şi cu iubitori de neam şi ţară.

Sunt la Furceni, Orhei,  şi admir de pe culmile pietroase satul şi Răutul. Localitatea e atestată documentar la 1626, cu certitudine, însă, e mult mai veche. E drept că se afla în altă parte şi mai aveam cale de parcurs până acolo. Până una-altă trebuie să vă spun de unde vine toponimul Furceni. Potrivit savatului Anatol Eremia, acesta ar fi pornit de la un om cu numele Furcă.

Totodată, satul Furceni are şi o legenda interesantă. Aceasta spune că pe când pe aceste locuri veneau hoardele tătare, un ţăran avea o fată frumoasă şi harnică. Aceasta, cu furcă-n brâu, torcea lână de oi. Hanul auzind de frumuseţea şi-a pus în gând să o facă roabă. Zis şi făcut! A trimis câţiva oameni după ea. Însă, nu le-a mers. Or, în timp ce tatăl fetei stătea de vorbă cu ei, aceasta a fugit. Tătarii, oricum, trebuiau să îndeplinească ordinul hanului, astfel s-au luat după ea. Când a ajuns pe malul Răutului, fata a aruncat furca de tors în apă, care s-a şi prefăcut în punte. Însă, când a trecut pe celălalt mal pârleazul a dispărut. Un tătar, pentru a nu-i pierde urma, a aruncat cu furca. Aceasta s-a lovit de pământ şi s-a transformat în patru drumuri. Fata a pornit pe unul din ele şi s-a ascuns în pădure.

… Dincolo de legendă, istoria acestor locuri e „bătrână” şi e minunat să păşeşti pe acolo pe unde cândva a fost fundul Mării Sarmatice sau mai târziu şi-au ridicat aşezări geţii. Potrivit documentelor, în preajma Furceniului au fost descoperite două aşezări getice fortificate, care datează cu sec. IV –III î.Hr. Prima este la cam un kilometru şi jumătate de sat, pe malul drept al Răutului. Geţii au ridicat o cetate de lemn şi pământ. Fortificaţia a dispărut, locul unde s-a aflat e numit de cei de la Furceni – Cot. A doua fortificaţie e pe malul stâng al Răutului şi se numeşte Furceni – Selitra.

… În valea Răutului, unde de pe stânga vine Drăghiniciul, iar de pe dreapta – Ivancea, peisajul este de-a dreptul uluitor. Un tablou pe care aveam să-l revăd în scurt timp şi pe care nu-l pot uita. Grote şi versanţi stâncoşi, copaci şi arbuşti, culori care dau toamnei un farmec aparte.

Sunt în Rezervaţia peisagistică „Trebujeni”, parte a Parcului Naţional „Orhei”, pe malul drept al Răutului. De altfel, Rezervaţia se întinde pe o suprafaţă de 500 de ha, între satele Furceni şi Trebujeni. Peisajul de aici, cu certitudine, merită cele mai multe superlative. Acesta are acel ceva mereu fascinant, pe alocuri misterios. Te lasă să-l priveşti cu admiraţie, să-ţi „conspectezi” în suflet notiţe în culorile toamnei, apoi te simţi parcă luat de mână şi îndemnat prieteneşte să pleci.

…Ajung la vatra satului. Aceasta se află pe un loc numit de furceneni Sub Holm. Astăzi, aici e un peisaj nemaipomenit, cu culmi care merită a fi escaladate. De pe Holmul istoric se vede ca-n palmă orice val al Răutului. De sus poate fi admirat şi satul Furceni, cu case vechi şi noi, cu garduri şi porţi de piatră, cu ulicioare şi fântâni cu cumpănă.

… Recunosc, din start mi-am propus să cunosc Furceniul şi împrejurimile sale. Însă, imaginile minunate m-au provocat să-mi continuu drumul ba pe muchie de stâncă, ba pe mal de Răut, până la Orhei. Nu regret nici pentru o clipă că am trecut pe la Jeloboc, Piatra, Păhărniceni. Între Furceni şi Jeloboc, Răutul face meandre uluitoare, iar în oglinda apei se uită stâncile milenare.

Deşi e o localitate mică, Jelobocul se poate mândri cu o monument excepţional – Izvorul care are acelaşi nume ca şi satul. Acesta are un debit de 150 l/s şi-şi face loc printre pietre şi spre râul Răut. Este considerat unul din cele mai puternice izvoare din Europa, unii înclină să afirme că şi din Europa. Apa cristalină a izvorului ajunge în casele şi gospodăriile locuitorilor din Jeloboc, Piatra, Păhărniceni şi, parţial, Orhei. Se spune că pe timpuri, lângă Izvorul Jeloboc a fost şi o moară de apă.

Pe mal de Răut ajung şi la Piatra. Unii vin în această localitate pentru că e pitorească, dar şi pentru că se află Conacul familiei Lazo. E vorba de o clădire ridicată la sfârşitul secolului al XIX-lea, care a aparţinut lui Gheorghe şi Elenei Lazo, părinţii „eroului legendar al războiului civil din Rusia (mulţi nu sunt de-acord cu etichetarea lui Lazo drept erou).

Cel mai spectaculos peisaj din apropiere de Piatra este la Stânca Mâgla, un Monument al Naturii geologic şi paleontologic. Acesta are o înălţime de 80 de metri. În grotele din stâncă au fost descoperite unelte de muncă pe care le-au folosit oamenii primitivi. Se mai spune că peşterile din Stânca Mâgla au servit drept adăpost strămoşilor noştri, or ei se ascundeau de triburile străine.

De altfel, de la Păhărniceni şi până la Morovaia, Răutul şi stâncile „pictează” tablouri minunate pentru fiecare iubitor de neam şi ţară. E darul pe care şi-l poate face oricine, e darul în care e parte de suflet, e parte de frumos.

IMG_6905IMG_6898  IMG_6919 IMG_6921 IMG_6928 IMG_6960 IMG_6974 IMG_7023 IMG_7053 IMG_7056 IMG_7062 IMG_7084 IMG_7108 IMG_7117 IMG_7122 IMG_7130 IMG_7143 IMG_7158 IMG_7160 IMG_7169 IMG_7186 IMG_7190 IMG_7198 IMG_7236 IMG_7237 IMG_7282 IMG_7288 IMG_7296 IMG_7338 IMG_7347 IMG_7352 IMG_7355   IMG_7392 IMG_7413