DESCOPERĂ ȚINUTUL HÂNCEȘTI (II)/FOTO

…Continuu să fac notițe de călătorie în Infotrip-ul DESCOPERĂ ȚINUTUL HÂNCEȘTI. Urmează popasul la Muzeul de Etnografie și Istorie din Ciuciuleni. Constat din prima că este un loc în care aș sta mult timp pentru afla mai multe din paginile acestui impresionant sat din părțile Hânceștilor.

În peste zece săli pot fi  admirate exponate de o rară valoare. Muzeul de aici, cu puținii bani pe care-i are, reușește să fie un arhivar al timpurilor demult apuse.  De la pâine ritualică la obiecte pentru diverse meșteșuguri, de la ii, catrințe și cămăși populare până la haine militare, de la cărți vechi până la radiouri, televizoare, telefoane, calculatoare – toate sunt parte a Muzeului de la Ciuciuleni, de altfel o localitate veche, după cum avea să aflu din documentele vremii, atestată documentar la 1430, încă pe timpul domniei lui Alexandru cel Bun. 

După ce am răsfoit pagini de istorie a venit și timpul unui respiro.  Și pentru că eram în unul din faimoasele sate din inima Codrilor – Ciuciuleni – ne-am scăldat ochii cu imagini de la geana pădurii.

 

Astfel se încheia prima zi de Descoperă Ținutul Hâncești, urma o alta, care ne umplea memoria cu amintiri, la fel de frumoase și palpitante.  Mai ales că a început așa cum place mie – cu o drumeție prin pădure – cum ar zice specialiștii – hiking.   Doar câțiva kilometri străbătuți printr-o superbă pădure și bateriile s-au încărcat gata să atragă o nouă porție de frumos și … sfânt.

Popas în zi de duminică facem la una din impresionantele lavre ale Basarabiei – Mănăstirea Hâncu, ctitorită la 1678.  După mai bine de un sfert de secol de dăinuire spirituală, Mănăstirea Hâncu avea să treacă prin răfuiala ateilor, încă la 1944, când aşezământului monahal i-au fost confiscate toate pământurile. Totuşi, călugării reuşesc să reziste tuturor umilinţelor încă 12 ani, când sunt alungaţi, şi lăcaşul este închis. Mănăstirea capătă alte destinaţii: staţiune de odihnă pentru studenţi şi sanatoriu pentru boli pulmonare. Şi, parcă pentru a alunga cu totul Duhul Sfânt care sălăşluia în aceste locuri, “Biserica de vară «Sfânta Cuvioasă Parascheva» este transformată în club, mai-marii având grijă de educaţia ateistă”, aici fiind organizate “lecţii de promovare a învăţăturilor marxist-leniniste” ori “sunt prezentate scenete care-l batjocoresc pe Dumnezeu”. După mai bine de patru decenii de tăcere spirituală, la 1992, Mănăstirea revine la menirea de odinioară.

În  Infotrip-ul DESCOPERĂ ȚINUTUL HÂNCEȘTI am mai admirat frumusețile din lunca Prutului, în apropiere de Nemțeni,  am privit cu cât dragoste a redat pe pânze Timotei Bătrânu locurile de basm din Nemțeniul drag și am ascultat vorbe frumoase despre cel care a fost Constantin Tănase – jurnalist și om politic, la muzeul aflat în incinta gimnaziului care-i poartă numele.  Tot prin părțile Hânceștilor – la Mirești –  am trecut pe la olarul Adrian Onuța – omul care dă suflet lutului, care păstrează cu sfințenie o tradiție a familiei, lăsată drept moștenire de către bunelul său. Adrian este un meșter iscusit, iar lucrările sale sunt apreciate și se  află la mare căutare. Vorbește cu mare drag despre acest meșteșug, iar în ceea ce face se observă perseverența.  

Ultimul popas l-am făcut la Lăpușna. Mai multe urme ale istoriei atrag aici  – situl arheologic „Târgul medieval”, Beciul de piatră, „Cimitirul medieval”. În total, 17 situri arheologice au fost descoperite la Lăpuşna – necropole, aşezări umane din epoca bronzului, fierului, epoca antică. Din 1993 toate acestea au fost declarate monumente de importanţă naţională.

O adevărată atracţie turistică la Lăpuşna devine beciul medieval, care este în reabilitate acum, deopotrivă cu edificiul Curţii Domneşti.

Mai multe despre Lăpușna în notița Pe un drum vechi, la Curtea Domnească.  Prima parte Tinutul DESCOPERĂ ȚINUTUL HÂNCEȘTI poate fi citită AICI .

Sunt încă multe de aflat, dar și de spus despre Ținutul Hâncești.  Voi încerca să completez Jurnalul de călătorie, în viitorul apropiat, cu notițe despre Biserica de lemn de la Cotul Morii, Situl Arheologic de la Stolniceni, Complexul Memorial din Mingir, Muzeul satului Negrea și altele.  E de-a dreptul minunat să-ți dorești să cunoști istoria, ca mai apoi să simți că faci parte și tu din ea. 

P.S.  Vă aștept pe blog, dar și pe natura.md

 

Reclame

OUL DE 14 METRI

Imagine0172Din primăvară, mai ales începând cu Săptămâna Patimilor, şi până la Crăciun, este unul din cele mai vizitate muzee din Ucraina. „Pysanka” (Muzeul Ouălor Încondeiate) se află la Kolomyia (Kolomâia), un oraş din Nord-Vestul ţării. De la Chişinău până la Kolomyia sunt aproape 420 de kilometri.

Muzeul Ouălor Încondeiate, situat în partea istorică a oraşului Kolomyia, are forma unui ou încondeiat, care atinge circa 14 metri.  Irina Blonsika, colaborator ştiinţific, spune că, muzeul, începând cu 1987, a funcţionat în interiorul bisericii de lemn “Buna Vestire”. Peste 13 ani, la două milenii de la Naşterea lui Hristos, este deschis Muzeul-ou.  Aici sunt peste 12 mii de ouă din diferite ţări ale lumii, majoritatea, desigur, din Ucraina. Artiştii şi-au demonstrat măiestria creând diferite motive pe ouă de găină, gâscă, raţă, prepeliţă şi chiar struţ.   Cele mai inedite sunt încondeiate de meşterii huţuli. De altfel, cei de mai neîntrecut în această artă.

Irina îmi spune că pe ouăle încrustate nimic nu e întâmplător – nici culorile alese, nici motivele. Orice are valoare de simbol. De exemplu, albul simbolizează cerul, galbenul – soarele, roşul – viaţa, iar negrul – pământul.  Ornamentele de pe cele 12 mii de exponate sunt diferite.  Astfel, pe unele ouă sunt încrustate uneltele agricole, pe altele simbolurile florale, linia vieţii, linia morţii, peşti, păsări, cruci. Simboluri mai mult folosite de meşterii huţuli. Pe când pe ouăle încondeiate, de exemplu, de bucovineni am observat – frunze de stejar, brazi, unelte de muncă etc.

Muzeul „Pysanka” găzduieşte adevărate opere de artă – unele motive abia de la poţi observa cu ochiul liber, altele sunt foarte fin lucrate.

Cel mai vechi exponat de la Muzeul „Pysanka” este din 1934. Meşteşugul încondeierii ouălor este practicat mai mult de femei. În fiecare an,  în cea de-a doua duminică după Înviere, la Kolomyia se desfăşoară Festivalul ouălor încondeiate.