Pădurea – loc de respiro

Misterul pădurii e între încântare şi tulburare. Mereu îşi schimbă culorile, mereu se aud alte sunete. E un imperiu al frumosului care ademeneşte pe oricine. Pădurea e oaza de lumină, iar de intrăm în ea simţim cum sufletul nostru se umple de optimism, cum umbrele ramurilor şterg orice pată de pe inimă.

Creată de milioane de ani,  pădurea, vorba baladei, e o „gură de rai”. Ea a fost şi este un leagăn al omenirii. Toate au început de la copacul pădurii. Din lemnul acestuia omul şi-a făcut primul foc, a confecţionat arme şi unelte. Tot din bogăţia pădurii omul şi-a ridicat locuinţă. Din lemn a făcut Noe arca sa, Solomon şi-a construit templul etc. Aproape în toate basmele apare ori un duh al naturii, ori o zână a pădurii sau apelor. Din cele mai vechi timpuri oameni doreau să-şi înveţe urmaşii să iubească natura şi să-i folosească forţele, dar totodată să aibă dragoste şi respect.  Din păcate, în pădurile măreţe de odinioară e mult zgomot de topoare şi ferăstraie mecanice. Oamenii ar trebui să înţeleagă cât de important e să fie păstraţi plămânii planetei.

Pădurea trebuie iubită or ea oferă foarte multe daruri: cea mai mare cantitate de oxigen, aproximativ 2/3 din oxigenul consumat de oameni, animale, microorganisme, industrie, agricultură, este preluat din atmosferă, prin aprovizionarea acesteia de către arbori şi arbuşti. Totodată, ea absoarbe o cantitate impresionan­tă de CO2, contribuind astfel la reducerea gradului de poluare. Prin urmare, un arbore produce, în 100 de ani, o cantitate de oxigen echivalentă necesarului unui om pe o perioadă de 20 de ani. Este important să se ştie, mai ales că R. Moldova are foarte terenuri accidentate, că pădurea fixează solul, contribuind la sto­parea alunecărilor de teren şi eroziunilor provocate de ploaie sau vânt. Conform cercetărilor, pădurile au o capacitate de retenţie şi înmagazinare în sol de circa 10.000 metri cubi pe an şi pe hectar, constituind un imens rezervor natural de apă. Pentru a produce lemn, pădurile consumă 3.000-4.000 metri cubi de apă pe an şi pe hectar, restul de 6.000-7.000 metri cubi stocându-se în sol ca rezervă şi care, prin debitul izvoarelor, menţin un regim de scurgere echilibrat şi permanent al cursurilor de apă.

Aceasta mai este un filtru natural de excepţie, apa de pe urma precipitaţilor, trecând prin straturile de muşchi şi frunze moarte devine limpede şi curată. Pădurea este un adăpost de nădejde pentru numeroase specii de plante şi animale. Se spune că o fâşie de pădure cam de 30 de metri, aflată în apropierea unei şosele, reduce intensitatea zgomotului cu 8-10 la sută.

Pădurea este considerată de unii specialişti un dispecerat al naturii, iar o personalitate marcantă a silviculturii româneşti, Marin Drăcea, spunea: „Pierderea pădurii nu înseamnă numai pierderea unei bogăţii, ci pierderea însăşi a obârşiei din care se trage bogăţia. Iată de ce problema silvică nu e una tehnică, de specialitate, ci o problemă naţională”.

Pentru neamul nostru lemnul este simbolul veşniciei şi credinţei, vorba vine„Codru-i frate cu românul”. Biserici şi clo­potniţe din lemnul pădurii, cruci şi troiţe, pluguri şi poloboace. Dar cel mai nobil e că lemnul, pădurea, codrul sunt în doinele şi baladele noastre.

Neamul românesc şi-a văzut destinul în măreţia pădurii, dar şi în trecerea acestei prin timpuri şi anotimpuri. Viaţa copacului şi a omului sunt împletite parcă într-un destin – omul vine din pământ şi copacul îşi are rădăcinile în adâncuri, omul creşte şi copacul devine tot mai semeţ, omul se stinge şi copacul cade la pământ. Cineva spunea: ”Ca şi la om, sufletul pomului se află în altă parte, departe, la Dumnezeu, iar până acolo e cale lungă”.

E impresionant spectacolul pădurii – atâtea vieţi sunt în ea şi toate au ceva aparte, toate dau culoare minunatului tablou. Pădurea mereu spune ceva, de parcă ar fi o sală de spectacole – decor de la un verde crud până la un gri sumbru, sunete feerice – foşnetul frunzelor, ciripitul păsărilor, zumzetul insectelor, mugetul animalelor, clipocitul izvoarelor etc. Pădurea poate fi confidentă şi amică, doctoriţă şi farmacistă, loc de refugiu şi revigorare. Scoarţa, mugurii, florile, ba chiar şi frunzele, seva şi răşina sunt excelente medicamente pentru trupul şi sufletul omului. Pădurea e edenul aerului curat, liniştii, miresmelor şi culorilor.

Se spune că există păduri „vesele” şi „tăcute”. O dată cu creşterea altitudinii, tăcerea devine chiar apăsătoare. în pădu­rile înalte de brad sau pin se aude doar vuietul vântului, iar în pădurile aflate pe locuri mai joase, cu faună mai variată, se aud o mulţime de păsări. Cele mai „zgomotoase” păduri sunt în zonele umede şi calde – păsări, insecte şi fel de fel de vieţuitoare de apă. Dacă ne aflăm în pădurile în care gălăgia e în toi atunci ne vom înviora şi va fi stimulată dorinţa de viaţă.

Dacă avem nevoie de linişte, de calmitate, ne simţim sur­menaţi sau stresaţi atunci pădurile „tăcute” sunt un adevărat cabinet medical.

Reclame

Drum de … VERDE

Nistrul Chior, Talmaza

La sfârșit de cuptor am pornit din nou la drum. De data aceasta jurnalul de călătorie urma să-l completez cu reușitele proiectelor GEF SGP și ADA, realizate în localități din raionul Ștefan Vodă. Turul de presă desfășurat de AJMTEM, în parteneriat cu Societatea Ecologică „BIOTICA”, Asociaţia Patronală a Industriei Turismului din Republica Moldova (APIT), Asociația de Dezvoltare a Turismului din Moldova (ADTM) și Mișcarea Ecologistă Ștefan Vodă, a fost un bun prilej de a înțelege cum decurge viața la țară, dar și pentru a vedea cât de mul țin oamenii de la  Sud-Estul Republicii Moldova la comorile naturii, cât de importante sunt proiectele, care, într-un fel sau altul, păstrează și salvează VERDELE. 

Jurnaliștii și blogerii, la Talmaza

Primul popas e la Talmaza, Ștefan Vodă. Aici, Asociația Patronală a Industriei Turismului din Republica Moldova, susținută de GEF,  a promovat resursele regenerabile, prin instalarea sistemelor de iluminat LED cu panouri fotovoltaice, pentru asigurarea permanentă și autonomă a iluminării, în orele nocturne. Totodată, la Talmaza, Societatea Ecologică „BIOTICA”, deja datorită susținerii Agenției Austriece pentru Dezvoltare, a construit un rezervor de apă. Astfel, mai mulți oameni, ce nici nu visau să aibă un apeduct, din cauza reliefului, care până mai ieri nu permitea „acest lux”, s-au bucurat că au fost conectați la rețea. Mai mult ei au plătit puțin peste 1950 de lei, un preț mic, dacă mai pui în calcul că s-au ales și cu apometre.

După o pauză de masă, pe malul Nistrului Chior, fac notițe la Cioburciu. Aici, împreună cu primarul Dmitrii Wissotzky, ajungem la sistemul antiviitură, restabilit cu suportul Agenției Austriece pentru Dezvoltare, la fel într-un proiect realizat de „BIOTICA”.  În acest sens, localitatea a scăpat de apele, uneori, năvalnice ale Nistrului. Adică,fiind reconstruit sistemul vor fi prevenite inundațiile.

Nistrul la Cioburciu

Rămânem tot pe mal de Nistru. La Cioburciu există și un parc, după conceptul unui ecosistem seminatural. Aici, la umbra copacilor copiii se joacă, iar maturii stau la sfat. Parcul din localitate a fost realizat de APIT, cu suportul GEF SGP.            

Prima zi de tur se încheia cu un frumos asfințit, pe mal de Nistru și cu discuții interesante la Conacul lui Mărgineanu, precum l-am „botezat” noi, jurnaliștii.

Se lasă seara, la Cioburciu

A doua zi a început  pentru unii colegi cu un master class de alergare, oferit cu drag de șeful ADTM, Viorel Miron. Astfel, ei au escaladat dealurile Cioburciului, s-au umplut de energie pentru o nouă zi, care  se anunța la fel de interesantă, cel puțin asta anunța Agendă. Unii și-au savurat cafeaua, alții ceaiul și am pornit din nou la drum. De data această spre orașul Ștefan Vodă.

Muzeul Verde, Ștefan Vodă

Acolo am admirat exponatele de la Muzeul Verde, au ascultat povestea frumoasă a acestuia, expusă cu însuflețire de directoarea Tatiana Marin. Promit, să revin cu un expozeu de la cel mai interesant și provocator Muzeu dintre Prut și Nistru, cel puțin pentru mine. Acum, însă, vă spun despre un proiect GEF, realizat de Mișcarea Ecologistă Ștefan Vodă (ME ȘV), în satul Palanca. Cu mult entuziasm despre el au vorbit Tatiana Marin, șefa MEȘV,  dar și primarul de Palanca, Larisa Voloh. Aici, va fi instalată o rețea de informare, compusă din microfoane, difuzoare, amplasate în locuri publice. Totodată, la Palanca, localitate care, potrivit cercetărilor, ar fi printre primele nouă sate din raionul Ștefan Vodă cu risc sporit de dezastre, va fi instalat pavaj adaptat la schimbările climatice și dezastre. Mai mult, constat că proiectul este unul destul de ambițios, or urmează a fi procurat și un turn de apă, instalate peste 160 de becuri LED, amenajate trei zone de protecție a fântânilor, amplasate 50 de tomberoane și 14 coșuri de gunoi.

…Cei de la Popeasca, Ștefan Vodă, „culeg” deja roadele proiectelor implementate de BIOTICA, având suportul ADA și GEF. Am vizitat, mai întâi, turnurile de apă, instalate datorită Agenției Austriece pentru Dezvoltare. Apoi, am mers la pepiniera inițiată cu susținerea GEF. În cadrul proiectului, aici au fost plantate specii de paltin, corn, păducel, nuc, aronie, tei etc. Deocamdată, puieții ajung doar în Popeasca, însă, diriguitorii speră că despre ei va afla mai multă lume, astfel își vor extinde arealul de vânzare a ceea ce cresc cu mare drag.

La Talmaza, Cioburciu, Ștefan Vodă, Popeasca am aflat și despre potențialul turistic al zonei. Ghid prin spațiul Nistrului de Jos a fost Viorel Miron, șeful Asociației de Dezvoltare a Turismului din Moldova, care desfășoară un proiect GEF SGP și are în vizor destinațiile din raionul Ștefan Vodă.  Am aflat că Nistrul de Jos – zonă RAMSAR – are un patrimoniu natural și cultural destul de variat. Nistrul Chior, Știubeiul, pădurile seculare, luncile râurilor, păsările – toate sunt parte a unui peisaj încântător. Oricine ajunge în zonă poate lesne afla despre oameni, tradiții, toponime locale, or în mai toate satele de pe aici sunt multe muzee bogate cu vestigii ale istoriei.

Voi reveni la Nistrul de Jos pentru admira splendorile naturii, dar și pentru a asculta poveștile oamenilor, pentru a „săpa mai adânc” în tradițiile și obiceiurile lor. Sper, însă, că autoritățile vor spune DA inițiativei de creare a unui Parc Național în Zonă, care ar pune în valoare, și mai mult, potențialul acesteia, dar ar și contribui la îmbunătățirea stării elementelor de mediu.      

Relatarea a fost realizată cu suportul GEF SGP, ADA, BIOTICA, APIT, ADTM, MEȘV, AJMTEM. Mulțumesc!

Curse pentru mediu curat și turism responsabil

19289_882249735173335_6183335489747771569_nCu ocazia Zilei Internaţionale a Ghidului de Turism – sărbătorită la data de 21 februarie-, Asociația Ghizilor, Lectorilor și Translatorilor din RM, Asociaţia Jurnaliştilor de Mediu şi Turism Ecologic din RM, Clubul Cicliştilor Amatori din RM, dau startul campaniei „Curse pentru mediu curat și turism responsabil”. Astfel, la 21 februarie 2015, ghizi de turism, jurnaliști și cicliști sunt invitaţi la cursa de alergări și ciclism în orașul vinicol subteran „Mileștii Mici”.
Scopul campaniei este de a sensibiliza reprezentanții industriei turismului, jurnaliștii, cetățenii Republicii Moldova asupra modului sănătos de viață, promovând, în același timp, potențialul turistic al republicii.

Pentru a vă înscrie la cursă, trebuie să expediati la adresa ajmtem@yahoo.com următoarele date, cu menţiunea „Curse pentru mediu curat şi turism responsabil”:
Nume/Prenume
Instituţia
Date de contact

Motivaţia de a participa la eveniment.

Locurile sunt limitate, de aceea, va fi aplicat principiul „Primul venit, primul servit!”

Evenimentul poate fi urmărit pe Facebook aici.

Partenerii campaniei:

Vinaria Milestii Mici

Compania de turism  Tatra Bis

Sursa: excursii.md