Zece destinaţii de primăvară/ TOP „NATURA”

NATURA

Sursa foto: natura.md

Anotimpul verdelui crud e tocmai momentul potrivit de a cunoaşte mai bine locurile frumoase ale spaţiului dintre Prut şi Nistru. Revista „NATURA” a realizat un top al destinaţiilor de primăvară, locuri mai puţin promovate, unele chiar neîntâlnite în cataloagele de turism.

Astfel, publicația plasează pe primul loc   – Naslavcea – poarta de intrare a Nistrului în Moldova. Pe poziţia a doua a destinaţiilor de primăvară este Palanca, raionul Călăraşi. Locul bronzului e ocupat de Feteşti, Edineţ.

În top mai sunt incluse destinațiile: Horodiște și Duruitoarea Veche, Râșcani;  Călărăşeuca, Ocnița; Vadul-Raşcov, Șoldănești; Molovata, Dubăsari; Branişte, Râșcani și  Donici, Orhei.

Sunt o mulţime de locuri minunate între Prut şi Nistru, doar că depinde de sufletul nostru călător prin lume cât e de deschis în a le vedea, a le înţelege, a spune despre ele şi altora. Mai multe despre cele zece destinații de primăvară AICI

 

Reclame

Povești de călătorie, cu doruri și-amintiri (I)

10436084_865258450160286_9026868216789850861_nSunt locuri care-ţi încarcă sufletul cu bucurie, seamănă în el frumosul, îţi scaldă ochii cu imagini idilice şi te liniştesc. Un râu, un izvor, un vârf de stâncă şi o poveste sau mai multe te provoacă să porneşti la drum să le vezi şi să le asculţi, să le înţelegi şi să le spui şi altora. Atunci când ajung să admir frumusețile plaiului, uluit de tot ce văd, îmi zic că doar  doar cârcotaşii pot spune că Moldova nu are ce oferi turiştilor. Cei care afirmă că pământul nostru e unul sărac în peisaje cred că nu ştiu nimic despre locurile de basm dintre Prut şi Nistru. Ei au nevoie de provocări, ce i-ar scoate din hibernare. Și cum anotimpul alb e tocmai unul potrivit pentru povești, mai ales, de călătorie, înșir aici rânduri din escapadele mele.   

Iarna strălucitoare și pură mă duce gândul la locuri foarte dragi mie – sate o de noblețe aparte, cu mici și vechi căsuțe, pe vârfuri de stânci milenare, încărcate cu fel de fel de legende, fire de apă, cu valuri line sau grăbite.  Poveștile mele de călătorie mereu sunt pline de doruri și amintiri și atunci când “trec” prin ele mă încarc cu o stare de bine.

Horodiste Rascani

Orice loc vizitat de mine e sinonim cu ACASĂ. Acasă sunt la Parcova (baștina mea), dar și la Fetești, Brânzeni, Zăbriceni, Duruitoarea, Rudi, Soroca, Naslavcea…Giurgiulești. Mi-ar trebui sute de pagini să vă spun câtă dragoste port pentru locurile pe care le-am măsurat cu pasul. Cu pasul! – așa-I stă bine unui om dornic de a-și cunoaște plaiul.  De-alungul anilor am constat că între Prut și Nistru sunt sute de sate „alintate” cu peisaje de poveste. Îşi scriu istoria pe maluri de ape, pe vârfuri de stânci, pe câmpii line, o istorie cu urcuşuri şi coborâşuri, cu destine frânte şi evenimente tragice, cu trădători, dar şi cu iubitori de neam şi ţară. Oriunde, în acest spaţiu, fie pe stâncile pleşuve, fie pe dealurile line şi tihnite, fie în bisericile de lemn sau mănăstirile seculare, înţeleg că Moldova este un loc în care tradiţia, credinţa şi istoria sunt o adevărată terapie a cunoaşterii şi frumosului.

Horodiste 1

Este cea mai mare bucurie pentru mine atunci când mă întâlnesc cu autenticul. Ceea ce văd – garduri mici şi căsuţe tupilate – mă transferă într-o lume de poveste, într-un vis frumos, într-un vis în care modernitatea e sfidată şi face loc melancoliei. Aş hălădui pe malurile bătrânului Ciuhur ori de câte ori mi-ar apărea ocazia.  Şi cred că asta vine dintr-o mare nostalgie de anii de copilărie. Pe atunci îmi scăldam ochii cu cele mai frumoase imagini, peisaje de vis pe care le oferea acest fir de apă. Astăzi tot mai rar ajung în localităţile scăldate de apele Ciuhurului. 

… Pe când eram copil îmi plăcea să hoinăresc pe hudicioarele de la Chetroşica Veche şi să admir curgerea lină a Ciuhurului. Nici acum nu-mi pot explica de ce mă copleşeau atât de mult locurile din satul vecin, or şi prin Parcova mea erau drumuri înguste şi la fel îşi ducea apele bătrânul râu. Poate de vină o fi stâncile milenare… La baştina subsemnatului acestea au fost distruse.

De la Stolniceni, Edineţ, însă, peisajele de pe mal de Ciuhur sunt incredibil de frumoase. E nevoie de o mulţime de superlative pentru a descrie aceste locuri.  Porţile de intrare în Toltrele Prutului, stâncile, stau de o parte şi de alta a râului Ciuhur, printre ele uşor poate fi zărit un sat scăldat de frumuseţe. E o localitate ce-şi deapănă istoria de mai bine de trei secole (atestat documentar la 1672). Cu un toponim neaoş, cu peisaje irezistibil de încântătoare, aşteaptă „cuminte” turiştii. E vorba de satul Pociumbeni, Râşcani. Stâncile milenare, adevărate perle ale naturii, aşteaptă să fie escaladate. Canionul dintre Pociumbeni şi Pociumbăuţi (sat vecin) atinge o lăţime de peste 700 de metri, cu înălţimi de până la 65 de metri. Urcat pe el nu te dai lesne coborât, or imaginile văzute de sus sunt fantastice.

Pietrele străvechi, precum o salbă de mărgele, înconjoară satul Horodiște din raionul Râșcaniu, iar Ciuhurul şerpuieşte pe alături.

De la Horodişte, Ciuhurul „călătoreşte” spre Văratic.  Acesta are impresionante defileuri şi stânci. Ele stau de veghe de parcă ar fi nişte cetăţi. Bijuteriile naturii sunt de o atractivitate deosebită.

De la Văratic mereu mi-am îndreptat pașii spre Duruitoarea Veche, Râşcani. Aici, pe râuleţul Duruita, un afluent al Ciuhurului, se află un Monument geologic şi arheologic. În urma săpăturilor aici au fost găsite mostre fosile din perioada glaciară şi vestigii ale culturii preistorice. La Duruitoarea Veche, ziua, din vechea grotă, Prutul se vede ca o oglindă, iar lumina soarelui se simte în asediu. Tot de sus, de pe frumoasa stâncă se vede cum se întâlnesc Prutul cu Ciuhurul.

10288750_849761368376661_4574163113376532516_n

(va continua)

Poveşti de călătorie pe un fir de apă (I)

Impresionante peisaje mai sunt prin părţile Râşcanilor. Vechile localităţi de aici încântă pe orice trecător. Or, toate cele văzute izvorăsc din divinitate, din grotele şi stâncile milenare, din păduri şi din vechile biserici, din florile mirositoare şi iarba proaspăt cosită. Fiind prin părţile locului şi întâlnindu-mă cu foarte mulţi oameni, de fiecare constatam că „au furat” pentru sufletul lor din nobleţea naturii de pe meleagul natal.

PociumbautiCuriozitatea de a cunoaşte satul Pociumbăuţi e mai mare când afli că aici s-au născut: premierul Mircea Druc (1990-1991), dar şi renumitul regizor Vlad Druc.

Prin preajma Pociumbăuţilor curge Ciuhurul, iar de veghe stau stâncile milenare. Pe lângă faptul că am admirat aici frumuseţile locului – pădurea „La ciritei” sau „Găinuşa”, pădurea şi lacul „La Hârtop”, am trecut şi pe la sfântul locaş – „Sfântul Arhanghel Mihail”. Ridicat în secolul al XIX-lea, se spunea că acest a apărut în arealul spiritual basarabean datorită lui Vasile Stroescu, mare cărturar şi mecenat, născut la Trinca, judeţul Hotin (acum raionul Edineţ).

În apropierea satului este un Monument al evreilor care au suferit de pe urma Holocaustului.

Satul Pociumbăuţi este atestat documentar la 1711, iar toponimul acestuia s-a constatat că ar porni de la „pociumb+bouţi”, adică de la ţăruşul înfipt în pământ de care se prinde o funie sau un odgon cu care sunt legate animalele, în cazul dat – bouţii.

Pociumbauti 1

Porţile de intrare în Toltrele Prutului, stâncile, stau de o parte şi de alta a râului Ciuhur, printre ele uşor poate fi zărit un sat scăldat de frumuseţe. E o localitate ce-şi deapănă istoria de mai bine de trei secole (atestat documentar la 1672). Cu un toponim neaoş, cu peisaje irezistibil de încântătoare, aşteaptă „cuminte” turiştii. E vorba de satul Pociumbeni, Râşcani. Acesta se află la 202 de kilometri de Chişinău şi 22 de centrul raional.

Stâncile milenare, adevărate perle ale naturii, „îşi doresc” să fie escaladate. Canionul dintre Pociumbeni şi Pociumbăuţi atinge o lăţime de peste 700 de metri, cu înălţimi de până la 65 de metri.

Pociumbeni7Cuprins în trei părţi de stânci, vegheat de pădure într-una, satul Pociumbeni are un vino-ncoace. Şi nici nu poate fi altfel. Locuitorii de aici ştiu că nimeni alţii să păstreze tradiţiile şi obiceiurile. Ei, cu o doză de mândrie, vorbesc despre ceea ce merită de văzut la Pociumbeni.

Unul din săteni mă îndeamnă să trec, în primul rând pe la biserică, o nestemată spirituală a Pociumbenilor. „Să vedeţi când e de frumoasă! Chiar dacă nu e mare, noi ţinem la ea. O altă biserică mai aleasă nu este!”, îmi spune cu exaltare „ghidul” meu.

Pociumbeni6La Pociumbeni am văzut ceva nemaiîntâlnit prin alte părţi, cel puţin de mine. Aici, chiar în centrul satului, se află un Monument numit „Crucea martirilor foametei 1946 – 1947”. Acesta a fost inaugurat la 30 aprilie 2006. Tot în centrul localităţii este şi cimitirul familiei poetului şi boierului basarabean Teodor Vârnav (1801 – 1868). De altfel, ilustra personalitate a şi scris despre satul Pociumbeni în „Istoria vieţii mele” (Autobiografie din 1845).

Foarte aproape un alt sat încântător – Druţă. Acesta ai impresia că îşi păstrează alura de odinioară, încă de pe atunci când îşi aveau moşii Nicolae Rosseti şi Ecaterina Ghica. Localitatea de pe malul râului Ciuhur e printre puţinele în care s-au mai păstrat fântânele cu cumpănă. Deşi, pentru unii, ar părea ceva demodat, anume arhaicul este cel care atrage la Druţă.

Druta 3 Druta 2 Druta 1

Ceea ce mai impresionează aici sunt stâncile milenare şi Ciuhurul, care curge alene. Reciful de lângă satul Druţă, deşi nu e unul mare, încântă. Acesta are o suprafaţă de 100 de hectare, o lungime de un kilometru de la Sud spre Est şi atinge înălţimi de peste 70 de metri.

La Druţă mai poate fi vizitată şi o veche biserică, din secolul al XIX-lea, cu hramul „Sfântul Nicolae”.

Horodiste 4O cruce, imensă, de fier, stă de veghe la intrarea în Horodişte, Râşcani. E o chemare la rugă, dar şi o confirmare că oamenii locului ţin la credinţa străbună. „Braţele” crucii îţi îndreaptă privirea spre două porţi de rezistenţă – Ţiglăul şi Holmul, stânci încărcate de istorie.

Pietrele străvechi, precum o salbă de mărgele, înconjoară satul, iar Ciuhurul şerpuieşte pe alături.

Potrivit unor date, Horodişte există de prin secolul al XIII-lea. Alte surse menţionează secolul al XVII-lea (anul 1651). Cu toate astea, săpăturile areologice au arătat că pe aici au locuit oameni încă în epoca pietrei.

Locuitorii ţin mult la istoria satului. Astfel, acum aproape patru decenii, a fost fondat Muzeul Ţinutului Natal. Aici sunt piese adunate în timpul săpăturilor arheologice de pe Holm, din cimitirul turcesc, maxilare de animale acvatice mari, lemn pietrificat, dar şi obiecte de lucru şi cult. Cei care vin la muzeu mai pot vedea o cameră tipic ţărănească. Aici, există şi satul Horodişte în miniatură .

Horodiste Rascani

Turistul dornic de a poposi aici mai poate vizita şi Biserica, cu hramul Duminica Mare, care a fost sfinţită la 1914. Aici se află un giulgiu vechi, încă de la târnosirea sfântului locaş. Cele mai vechi icoane sunt: Acoperemântul Maicii Domnului, Sfânta Parascheva şi Sfântul Nicolae.

(VA URMA)

Sursa: Revista NATURA

Nistru – râu al destinului

Un puşti cu păr bălai şi cârlionţat priveşte cum soarele amiezii cochetează în oglinda jucăuşă a bătrânului Nistru. Sunt mulţi ani de când cei doi – piciul şi râul – au devenit prieteni, doar că timpul i-a mai schimbat – primul a crescut, iar al doilea – a devenit parcă mai trist, iar valurile tot mai slabe, mai încărcate de povara anilor. În povestea din primele rânduri cred că s-au regăsit mulţi din cei care citesc pe moldova.org. E adevărat că eroul e chiar subsemnatul, care în anii copilăriei, mereu o ruga pe mama să-l ia la Otaci pentru a avea parte de „întâlnirea” cu vechiul său amic – Nistrul.

…Pe atunci admiram râul care curgea între Otaci şi Movilău şi mereu eram curios să ştiu de unde vine şi încotro o ia. Mai târziu aveam să aflu că vine de sus – din Carpaţi – şi ajunge hăt în Marea Neagră, urmând o cale de 1362 km. De la admiraţie Nistrul peste ani devenise izvor de inspiraţie. De fiecare dată când ajungeam pe malul Tirasului de odinioară îmi roiau în minte epitete, comparaţii, metafore…

Valurile Nistrului sunt uneori tăcute, alteori – fac zgomote de te iau fiorii. Muzica bătrânului fluviu ba e zglobie, ba taciturnă. Tablourile din preajmă sunt „apucătoare” de inimă, să le tot priveşti, iar sufletul să se bucure de „întâlnirea” cu cele mai frumoase şi deosebite peisaje ale Basarabiei.

14

Nistrul cu unduirile sale „a adunat” pe malurile sale sate înşirate precum mărgăritarele, stâncile cu vârfuri semeţe, schiturile rupestre încărcate de istorie, mănăstirile şi bisericile pline de veşnicie… Aici sunt locuri care te provoacă să revii de multe ori, să constaţi că merită să „guşti” din plin cu privirea bijuteriile acestui pământ.

Pe timpuri, pe mal de Nistru, în stâncile milenare, în grotele reci şi întunecoase „clocotea” viaţa spirituală. Astăzi, cu greu mai poţi înţelege că lângă bătrânul fluviu au fost adevărate vetre de spiritualitate ortodoxă. Cele peste 40 de incinte sacre, identificate de specialişti prin anul 1997, zac în uitare.

Tăcere e la Socola, Leadova, Horodişte, Roghi… Chiliile Mănăstirilor rupestre de cândva stau şi veghează satele. Acum, rar cine-şi mai aminteşti că în miez de stânci s-au nevoit călugări. În multe din sfintele locaşuri de altădată, săpate în piatră, ajung doar temerarii şi curioşii. Doar din când se mai aud clopotele la schiturile rupestre de la Japca, Saharna şi Ţâpova.  Unele din cele mai de seamă oaze de spiritualitate se află pe mal de Nistru. Astfel, de secole îşi scriu istoria mănăstirile: Călărăşeuca, Japca, Saharna, Ţâpova şi Noul Neamţ.

Malul de Nistru este vegheat şi de patru cetăţi – Hotin, Soroca, Tighina şi Cetatea Albă. Din păcate, neamul nostru a cunoscut un destin tragic, iar rănile nici acum nu se mai cicatrizează. Am rămas doar cu Cetatea Soroca, iar celelalte ne-au fost luate cu japca de imperiul răului. Tighina parcă e a noastră şi parcă nu, pe ea au pus stăpânire separatiştii. Ajuns aici constaţi că istoria e trunchiată şi mai departe, iar adevărul stă în „temniţă” de mulţi ani şi… va mai sta.

De la Naslavcea şi până la Palanca să tot admiri perlele naturale şi spirituale. Anume de la intrare şi până la liman se află cele mai multe şi mai frumoase monumente ale naturii şi rezervaţii peisagistice din ţară – Lencăuţi, Călărăşeuca, Rudi-Arioneşti, Cremenciug-Holoşniţa, Iorjniţa, Cosăuţi, Trifăuţi, Napadova, Japca, Climăuţi, Socola, Valea Adâncă, Saharna, Ţâpova, Holercani, Dubăsarii Vechi, Teliţa, Hârbovăţ ş.a.

Nistrul este pentru Basarabia râul dorurilor, durerilor, tristeţilor, bucuriilor, întâlnirilor, despărţirilor. E râul destinului, e râul suspinului, e râul amarului…

1 2 3 4 Vertiujeni 5 6 Holercani 7 8 9
13