DESCOPERĂ ȚINUTUL HÂNCEȘTI (II)/FOTO

…Continuu să fac notițe de călătorie în Infotrip-ul DESCOPERĂ ȚINUTUL HÂNCEȘTI. Urmează popasul la Muzeul de Etnografie și Istorie din Ciuciuleni. Constat din prima că este un loc în care aș sta mult timp pentru afla mai multe din paginile acestui impresionant sat din părțile Hânceștilor.

În peste zece săli pot fi  admirate exponate de o rară valoare. Muzeul de aici, cu puținii bani pe care-i are, reușește să fie un arhivar al timpurilor demult apuse.  De la pâine ritualică la obiecte pentru diverse meșteșuguri, de la ii, catrințe și cămăși populare până la haine militare, de la cărți vechi până la radiouri, televizoare, telefoane, calculatoare – toate sunt parte a Muzeului de la Ciuciuleni, de altfel o localitate veche, după cum avea să aflu din documentele vremii, atestată documentar la 1430, încă pe timpul domniei lui Alexandru cel Bun. 

După ce am răsfoit pagini de istorie a venit și timpul unui respiro.  Și pentru că eram în unul din faimoasele sate din inima Codrilor – Ciuciuleni – ne-am scăldat ochii cu imagini de la geana pădurii.

 

Astfel se încheia prima zi de Descoperă Ținutul Hâncești, urma o alta, care ne umplea memoria cu amintiri, la fel de frumoase și palpitante.  Mai ales că a început așa cum place mie – cu o drumeție prin pădure – cum ar zice specialiștii – hiking.   Doar câțiva kilometri străbătuți printr-o superbă pădure și bateriile s-au încărcat gata să atragă o nouă porție de frumos și … sfânt.

Popas în zi de duminică facem la una din impresionantele lavre ale Basarabiei – Mănăstirea Hâncu, ctitorită la 1678.  După mai bine de un sfert de secol de dăinuire spirituală, Mănăstirea Hâncu avea să treacă prin răfuiala ateilor, încă la 1944, când aşezământului monahal i-au fost confiscate toate pământurile. Totuşi, călugării reuşesc să reziste tuturor umilinţelor încă 12 ani, când sunt alungaţi, şi lăcaşul este închis. Mănăstirea capătă alte destinaţii: staţiune de odihnă pentru studenţi şi sanatoriu pentru boli pulmonare. Şi, parcă pentru a alunga cu totul Duhul Sfânt care sălăşluia în aceste locuri, “Biserica de vară «Sfânta Cuvioasă Parascheva» este transformată în club, mai-marii având grijă de educaţia ateistă”, aici fiind organizate “lecţii de promovare a învăţăturilor marxist-leniniste” ori “sunt prezentate scenete care-l batjocoresc pe Dumnezeu”. După mai bine de patru decenii de tăcere spirituală, la 1992, Mănăstirea revine la menirea de odinioară.

În  Infotrip-ul DESCOPERĂ ȚINUTUL HÂNCEȘTI am mai admirat frumusețile din lunca Prutului, în apropiere de Nemțeni,  am privit cu cât dragoste a redat pe pânze Timotei Bătrânu locurile de basm din Nemțeniul drag și am ascultat vorbe frumoase despre cel care a fost Constantin Tănase – jurnalist și om politic, la muzeul aflat în incinta gimnaziului care-i poartă numele.  Tot prin părțile Hânceștilor – la Mirești –  am trecut pe la olarul Adrian Onuța – omul care dă suflet lutului, care păstrează cu sfințenie o tradiție a familiei, lăsată drept moștenire de către bunelul său. Adrian este un meșter iscusit, iar lucrările sale sunt apreciate și se  află la mare căutare. Vorbește cu mare drag despre acest meșteșug, iar în ceea ce face se observă perseverența.  

Ultimul popas l-am făcut la Lăpușna. Mai multe urme ale istoriei atrag aici  – situl arheologic „Târgul medieval”, Beciul de piatră, „Cimitirul medieval”. În total, 17 situri arheologice au fost descoperite la Lăpuşna – necropole, aşezări umane din epoca bronzului, fierului, epoca antică. Din 1993 toate acestea au fost declarate monumente de importanţă naţională.

O adevărată atracţie turistică la Lăpuşna devine beciul medieval, care este în reabilitate acum, deopotrivă cu edificiul Curţii Domneşti.

Mai multe despre Lăpușna în notița Pe un drum vechi, la Curtea Domnească.  Prima parte Tinutul DESCOPERĂ ȚINUTUL HÂNCEȘTI poate fi citită AICI .

Sunt încă multe de aflat, dar și de spus despre Ținutul Hâncești.  Voi încerca să completez Jurnalul de călătorie, în viitorul apropiat, cu notițe despre Biserica de lemn de la Cotul Morii, Situl Arheologic de la Stolniceni, Complexul Memorial din Mingir, Muzeul satului Negrea și altele.  E de-a dreptul minunat să-ți dorești să cunoști istoria, ca mai apoi să simți că faci parte și tu din ea. 

P.S.  Vă aștept pe blog, dar și pe natura.md

 

Reclame

Pe un drum vechi, la Curtea Domnească

 

Atunci când pornesc la drum îmi doresc să aflu cât mai multe, să descopăr pagini care au fost date uitării, adevăruri care au fost spuse pe jumătate sau au fost lăsate într-un condamnabil con de umbră. De dată data aceasta firul poveștii de călătorie duce spre o localitate veche dintre Nistru și Prut, o localitate în care au poposit 14 domnitori.  Pentru a vă spune mai multe despre Lăpușna de prin părțile Hânceștilor am acceptat provocarea Asociaţiei de Dezvoltare a Turismului în Moldova și am pornit spre târgul de odinioară, reședință de județ cândva.

IMG_2958

Lăpușna e localitate ce are o profundă încărcătură istorică, dar se știu prea puține lucruri. „Este în afară de orice îndoială că târgul Lăpușnei – modestul sat de astăzi – este unul din cele mai vechi târguri ale Moldovei”, afirmă  Aurel V. Sava în ”Documentele privitoare la târgul și ținutul Lăpușnei”.

Deși e atestată documentar la 1454, pe timpul domniei lui Petru Aron, unele surse scot în evidență că localitatea e și mai ”bătrână”. Într-un act domnesc semnat de Alexandru cel Bun în 1430-1431 apare cu numele de Lepoveșna, în același timp este trecut hidronimul Lăpușna. Mai târziu, însă, doi istorici – Sergiu Tabuncic și Gheorghe Nicolaev, după cercetări amănunțite, au întocmit o hartă, conform căreia Lepoveșna și Lăpușna ar fi două așezări diferite.

Potrivit istoricilor, Lăpușna a cunoscut o dezvoltare impresionantă pe timpul domniilor lui Petru Rareș 1527 – 1538; 1541 – 1546, iar sub Alexandru Lăpușneanu  1552-1561, 1564-1568 importanța Lăpunei ca centru comercial și meșteșugăresc continuă să crească.

Și pentru că veni vorba despre Alexandru Lăpușneanu, cred că ar bine de spus că mama acestuia era din Lăpușna. Ba mai mult, există surse care nu exclud că și domnitorul s-a născut aici și și-a petrecut copilăria. Inițial acesta a fost cunoscut drept Petru stolnicul, ajunge, însă, voievod cu prenumele Alexandru.  Peste un secol de la cele două domnii ale sale, i se spune Lăpușneanu și asta, spun specialiștii, pentru a-l deosebi de alți domnitori cu același prenume.

Mai multe urme ale istoriei atrag la Lăpuşna – situl arheologic „Târgul medieval”, Beciul de piatră, „Cimitirul medieval”. În total, 17 situri arheologice au fost descoperite la Lăpuşna – necropole, aşezări umane din epoca bronzului, fierului, epoca antică. Din 1993 toate acestea au fost declarate monumente de importanţă naţională.

O adevărată atracţie turistică la Lăpuşna devine beciul medieval, care este în reabilitate acum, deopotrivă cu edificiul Curţii Domneşti.

IMG_2915

Decenii la rând deasupra beciului vechi creştea iarbă deasă, şi doar intrarea putea fi văzută. Beciul era plin cu pământ şi rar cine bănuia imensitatea lui.

Astăzi, beciul construit la începutul secolului 18 a fost reabilitat. Pivniţa reprezintă o construcţie imensă cu pereţii din piatră, cu tavan boltit din cărămidă şi piatră, înalt de aproape 7 metri şi lung de vreo 16 metri.

Curtea Domnească de la Lăpuşna, aflată în restaurare acum, se zice că a existat cu adevărat pe timpul  domniei lui Alexandru Lăpuşneanu. Acum a fost proiectată deasupra beciului medieval, de arhitecţi locali. Curtea Domnească va avea mai multe nivele, mansardă, cu interior inspirat din case domneşti cunoscute în oraşele Moldovei istorice.

IMG_2932

Exteriorul Curţii Domneşti de la Lăpuşna a fost inspirat de casa domnească de la Slatina, ctitoria lui Alexandru Lăpuşneanu, care s-a păstrat integral.

Alexandru Lăpușneanu este în cunoscut în istorie și pentru faptul că a rostit câteva expresii pitorești – De mă voi scula pe mulți am să popesc sau De voi nu mă vreți  eu vă vreau și de voi nu mă iubiți eu vă iubesc.

IMG_2907Din Curtea Medievală se vede frumoasa biserică a Lăpuşnei. Nu este exclus cu mai înainte aici ar fi existat un sfânt locaș de lemn. Pentru că biserica de piatră, ridicată în anii de domnie a marelui Ștefan, a  ajuns la un grad sporit de degradare, la 1814 începe zidirea altei biserici, la fel din piatră. Finisată la 1819, veche de două secole, având hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil,  aceasta cheamă de sărbători și duminicile creștinii la rugăciune.  Doctorul habilitat Gheorghe Postică referindu-se la cercetările arheologice notează că biserica actuală a fost construită pe un stabiliment nou, fără avea vreo legătură cu un alt locaș medieval anterior.  Mai mult, sursele notează că la 1812, la Lăpușna era o biserică de lemn.

Documentele arată că pe aici trecea Marele Drum comercial  Moldovenesc. Sute de căruțe încărcate cu mărfuri treceau în epoca medievală din Asia spre Europa Centrală și de Nord. Mai multe localități din R. Moldova,  au fost odinioară parte a Marelui drum comercial medieval. Pe aici treceau comercianții care duceau mărfuri în toată Europa, pe aici se opreau la vămi, schimb de cai, hanuri, beciuri, aici făceau popasuri. Mai bine de 10 târguri dintre Prut și Nistru erau amplasate pe Drumul medieval Moldovenesc.

La Lăpuşna, Hânceşti se încrucişau mari drumuri medievale, precum Drumul polonez şi Drumul tătăresc. Pe mare drum comercial, mirodeniile şi țesăturile Orientului, blănurile şi pieile erau schimbate pe produse locale: ceară, peşte, lână, poloboace şi multe altele.

Mai târziu, când pe teritoriu dintre Prut și Nistru erau numai patru localităţi cu statut de reşedinţă de ţinut, Lăpuşna era printre ele, alături de Soroca, Tighina şi Orhei. Despre importanța și măreția Lăpușnei aflăm și din Poema polonă a cronicarului Miron Costin (1633-1691), care notează că în Ţinutul Lăpuşna era oraşul Lăpuşna şi orăşelul Chişinău.

Sunt multe încă de spus, dar și aflat despre Lăpușna. Sunt convins că voi reveni să o admir în alte timpuri și anotimpuri. E o certitudine că Lăpușna va deveni una din cele mai căutate destinații dintre Prut și Nistru, iar Curtea Domnească de aici va fi cartea de vizită a zonei. Tot ce se va aici de acum-ncolo va readuce Lăpușnei faima reședinței de ținut de odinioară.   

IMG_2938 IMG_2934 IMG_2930 IMG_2908 IMG_2905 IMG_2902 IMG_2897 IMG_2896 IMG_2915 IMG_2964IMG_2943 IMG_2948

Mai multe despre perlele de la Lăpușna AICI.

Spre perlele spirituale cu pecete domnească (III)

Pornesc spre partea de ţară darnică în comori spirituale care mai de care. De data aceasta drumul subsemnatului duce spre alte perle din Ţata de Sus. Primul popas e la Mănăstirea Humor.   

La fel ca celelalte surate bucovinene, cu fresce exterioare (Sucevița, Voroneț, Arbore și Moldovița), și Mănăstirea Humor este căutată pentru frumusețea fără egal, pentru faptul că ține mereu aprinsă candela credinței, pentru că face parte din Patrimoniul UNESCO. Această perlă impresionantă se află într-ul sat cu un toponim sugestiv – Mănăstirea Humor, iar strada pe care e situată are numele ctitorului – Toader Bubuiog.

biserica HumorTradiția își face loc pe mica stradelă ce duce spre vechiul sfânt locaș. Până la porțile mănăstirii pot fi admirate, dar și cumpărate covoare, carpete, ii, catrințe, ouă încondeiate etc. Înainte de a ajunge la Mănăstirea Humor se află o impresionantă biserică – biserica satului. Am trecut pe la ea în zi de duminică. Era arhiplină, iar mai toți creștinii îmbrăcați în port popular, după tradiția locului. Și așa e duminică de duminică, și așa e de sărbători. Așa-i stă bine unui om dacă ține la moși și strămoși, îmi spune o bătrânică. Treceți pe la mănăstire, mă îndeamnă părintește.

Manastirea HumorAm intrat pe poarta de lemn  a mănăstirii. Chiar dacă nu e unul impunător, sfântul locaş are o profundă încărcătură istorică, artistic şi spirituală. Pisania spune că actuala biserică a Mănăstirii Humor a fost zidită la 1530 “cu cheltuiala şi osteneala logofătului Teodor Bubuiog şi a soţiei sale Anastasia”. De altfel, ctitorul sfântului locaș era frate după mamă cu domnitorul Petru Rareș.

Sunt destule dovezi care arată că aici a existat o vatră monastică mult mai devreme. Încă pe timpul domniei lui Alexandru cel Bun a fost biserică, ruinele căreia mai pot fi văzute și astăzi, chiar în vecinătatea actualului sfânt locaș.

Ajuns în curtea Mănăstirii, privind fresca exterioară, am impresia că am deschis un album de artă. O pictură frumoasă și unică, mesaje sfinte într-o magie de culori. Însă, după accentua istoricul Vasile Drăguţ „…îşi spune cuvântul o sărbătorească orchestraţie de culori calde, pe suportul cărora roşul se detaşează cu strălucire”.

Se spune că pictura exterioară (făcută la 1535, pe timpul domniei lui Petru Rareș) este una dintre cele mai vechi fresce în aer liber din Bucovina.

Impresionante sunt și picturile interioare cu chipuri de sfinți și diverse teme din Biblie. Mănăstirea Humor este interesantă și din punct de vedere arhitectural. Este primul sfânt locaș ce are pridvorul deschis și o tainiță (în timpurile grele aici erau păstrare lucrurile de preț).

La Mănăstirea Humor este și un turn de apărare. Acesta a fost înălțat la 1641, la porunca domnitorului Vasile Lupu.

BogdanestiCălătoria spirituală prin Ţara de Sus de fiecare dată e emoţionantă, mai ales că e vorba de sfinte locaşuri care „cheamă” orice iubitor de neam şi pământ străbun. Locaşul sfânt despre care am să vă spun este o continuitate a ceea ce a fost în apropiere de Bogdănești, județul Suceava, acum mai bine de șase secole. Mănăstirea de astăzi amintește de ctitoria de odinioară a domnitorului Bogdan Vodă, întemeietorul Țării Moldovei. Cu șase secole jumătate în urmă în arealul spiritual apare schitul Bogdănești sau Bogoslovul, care era folosit drept biserică domnească.

Preotul Gheorghe Loghinoia spune că era în anul 1363 când Bogdan Voievod hotărăște să ridice un sfânt locaș de lemn. Acesta a rezistat aproape un secol jumătate, apoi, la 1510, e ștearsă de pe fața pământului de tătari. În scurt timp reușește să reînvie, datorită lui Bogdan al III-lea, fiul lui Ștefan cel Mare. Însă, nu pentru mult timp, doar pentru trei decenii. Or, la 1542, domnitorul Petru Rareș va strămuta vechiul sfânt locaș și va întemeia Mănăstirea Râșca.

Potrivit documentelor, viața monahală nu s-a oprit subit la ctitoria lui Bogdan Voievod, doar că a fost una sporadică. Ultimele informații se pierd în negura vremurilor. Părintele Loghinoaia, cel care slujește la actuala Mănăstire Bogdănești, spune că nu prea există multe informații, dar faptul că aici a fost una din primele ctitorii voievodale din Țara Moldovei e o pagină importantă din istoria neamului.

Manastirea BogdanestiAcum două decenii, la 1994, Mănăstirea Bogdănești reintră în circuitul spiritual. Pe lângă impunătoarea biserică este și un monument dedicat lui Bogdan Voievod, un turn-clopotniță, Aşezământul Creştin Filantropic „Acoperământul Maicii Domnului”etc. Cei mai mulţi pelerini vin aici de Sfântul Ilie (20 iulie,stil nou), când Mănăstirea Bogdăneşti îşi sărbătoreşte hramul, dar şi de Naşterea Maicii Domnului (opt septembrie, stil nou), de cel de-al doilea hram al aşezământului monahal.

Despre acest sfânt locaş şi despre ctitorul său am pomenit în treacăt – Mănăstirea Râşca şi domnitorul Petru Rareş. Despre Mănăstirea Râşca s-au spus până acum puţine lucruri, ea a stat secole la rând într-un con de umbră. A suferit cel mai mult pe timpul năvălirilor barbare. Din toate câte le-am citit, apoi văzând acest sfânt locaș, mi-am spus că este minunea uitată a Ţării de Sus.

Manastirea Rasca… Trec pe sub bolta joasă a unui turn-clopotniță, rămân cu ochii larg deschiși când văd frumoasa și încântătoarea biserică. E biserica lui Petru Rareș, ridicată la 1542. Biserica „Sfântul Nicolae” este una mică, mult mai mică decât altele ridicate de domnitorul Petru Rareș. Fresca exterioară, de altfel executată după moartea ctitorului (1552-1554) e plină de lumină și culori. Aici, la Râșca, impresionează două mari compoziții – Judecata de Apoi și Scara Sfântului Ioan Climax.

În interiorul bisericii ochii mi se opresc la icoanele vechi. Apoi, opresc în fața a două lespezi funerare – a doamnei Anastasia, mama lui Alexandru Lăpușneanu, și a Episcopului Macarie, primul stareț al Mănăstirii Râșca.

Istoria spune că Mănăstire Râșca a trecut prin multe urgii. Totodată, aceasta a fost una de rea faimă, or prin secolul al XVIII-lea, aici a funcționat o închisoare pentru călugării vagabonzi. Plus la asta, după 1800, Mănăstirea Râșca a fost și închisoare politică. Se spune că la 1844, domnitorul Mihail Sturza îl surghiunește pe istoricul Mihail Kogălniceanu. Acesta a stat închis mai bine de șase luni în turnul clopotniței.

 Pe o placă de marmură,  instalată la 1931, mai citesc despre Mănăstirea Râşca:  „În 1921 un groaznic foc a ars acoperișul bisericii, casa de oaspeți și chiliile cu întreaga gospodărie, așa că mănăstirea era amenințată cu pustiirea. Din îndemnul și stăruința I.P.S. Mitropolit Pimen al Moldovei, a fost refăcută prin munca și osârdia călugărilor, ajutați de popor și autorități; terminându-se în timpul domniei M.S. Regelui Carol II, prim ministru fiind Dl. N. Iorga, stareț fiind arhimandritul Paisie Cozma.

În vremea Marelui Război pentru Întregirea Neamului, 1916-1918, călugării din această mănăstire au mers ca infirmieri pe câmpul de luptă pentru îngrijirea răniților, iar chiliile mănăstirei au servit ca spital militar, îngrijit de călugării bătrâni, pentru ca toți, în acele vremuri grele pentru țară, ca buni români, să-și facă datoria”. La Mănăstirea Râşca au mai avut loc lucrări de restaurare între anii 1965-1968 și 1972-1991.

Mănăstirea Râșca se află pe valea râului cu același nume, în comuna Râșca, județul Suceava. Peste 40 de km despart Mănăstirea Râșca de centrul județean (DN2/E85) și alți aproape 275 de km de Chișinău.

Călătoria la perlele spirituale cu pecete domnească nu se încheie aici…

Despre alte perle spirituale cu pecete domnească AICI.