Tablouri de toamnă pe mal de Răut

Sunt locuri care-ţi încarcă sufletul cu bucurie, seamănă în el frumosul, îţi scaldă ochii cu imagini idilice şi te liniştesc. Un râu, un izvor, un vârf de stâncă şi o poveste sau mai multe te provoacă să porneşti la drum să le vezi şi să le asculţi, să le înţelegi şi să le spui şi altora. În miez de toamnă am ajuns în câteva sate „alintate” cu peisaje de poveste. Îşi scriu istoria pe mal de Răut, o istorie cu urcuşuri şi coborâşuri, cu destine frânte şi evenimente tragice, cu trădători, dar şi cu iubitori de neam şi ţară.

Sunt la Furceni, Orhei,  şi admir de pe culmile pietroase satul şi Răutul. Localitatea e atestată documentar la 1626, cu certitudine, însă, e mult mai veche. E drept că se afla în altă parte şi mai aveam cale de parcurs până acolo. Până una-altă trebuie să vă spun de unde vine toponimul Furceni. Potrivit savatului Anatol Eremia, acesta ar fi pornit de la un om cu numele Furcă.

Totodată, satul Furceni are şi o legenda interesantă. Aceasta spune că pe când pe aceste locuri veneau hoardele tătare, un ţăran avea o fată frumoasă şi harnică. Aceasta, cu furcă-n brâu, torcea lână de oi. Hanul auzind de frumuseţea şi-a pus în gând să o facă roabă. Zis şi făcut! A trimis câţiva oameni după ea. Însă, nu le-a mers. Or, în timp ce tatăl fetei stătea de vorbă cu ei, aceasta a fugit. Tătarii, oricum, trebuiau să îndeplinească ordinul hanului, astfel s-au luat după ea. Când a ajuns pe malul Răutului, fata a aruncat furca de tors în apă, care s-a şi prefăcut în punte. Însă, când a trecut pe celălalt mal pârleazul a dispărut. Un tătar, pentru a nu-i pierde urma, a aruncat cu furca. Aceasta s-a lovit de pământ şi s-a transformat în patru drumuri. Fata a pornit pe unul din ele şi s-a ascuns în pădure.

… Dincolo de legendă, istoria acestor locuri e „bătrână” şi e minunat să păşeşti pe acolo pe unde cândva a fost fundul Mării Sarmatice sau mai târziu şi-au ridicat aşezări geţii. Potrivit documentelor, în preajma Furceniului au fost descoperite două aşezări getice fortificate, care datează cu sec. IV –III î.Hr. Prima este la cam un kilometru şi jumătate de sat, pe malul drept al Răutului. Geţii au ridicat o cetate de lemn şi pământ. Fortificaţia a dispărut, locul unde s-a aflat e numit de cei de la Furceni – Cot. A doua fortificaţie e pe malul stâng al Răutului şi se numeşte Furceni – Selitra.

… În valea Răutului, unde de pe stânga vine Drăghiniciul, iar de pe dreapta – Ivancea, peisajul este de-a dreptul uluitor. Un tablou pe care aveam să-l revăd în scurt timp şi pe care nu-l pot uita. Grote şi versanţi stâncoşi, copaci şi arbuşti, culori care dau toamnei un farmec aparte.

Sunt în Rezervaţia peisagistică „Trebujeni”, parte a Parcului Naţional „Orhei”, pe malul drept al Răutului. De altfel, Rezervaţia se întinde pe o suprafaţă de 500 de ha, între satele Furceni şi Trebujeni. Peisajul de aici, cu certitudine, merită cele mai multe superlative. Acesta are acel ceva mereu fascinant, pe alocuri misterios. Te lasă să-l priveşti cu admiraţie, să-ţi „conspectezi” în suflet notiţe în culorile toamnei, apoi te simţi parcă luat de mână şi îndemnat prieteneşte să pleci.

…Ajung la vatra satului. Aceasta se află pe un loc numit de furceneni Sub Holm. Astăzi, aici e un peisaj nemaipomenit, cu culmi care merită a fi escaladate. De pe Holmul istoric se vede ca-n palmă orice val al Răutului. De sus poate fi admirat şi satul Furceni, cu case vechi şi noi, cu garduri şi porţi de piatră, cu ulicioare şi fântâni cu cumpănă.

… Recunosc, din start mi-am propus să cunosc Furceniul şi împrejurimile sale. Însă, imaginile minunate m-au provocat să-mi continuu drumul ba pe muchie de stâncă, ba pe mal de Răut, până la Orhei. Nu regret nici pentru o clipă că am trecut pe la Jeloboc, Piatra, Păhărniceni. Între Furceni şi Jeloboc, Răutul face meandre uluitoare, iar în oglinda apei se uită stâncile milenare.

Deşi e o localitate mică, Jelobocul se poate mândri cu o monument excepţional – Izvorul care are acelaşi nume ca şi satul. Acesta are un debit de 150 l/s şi-şi face loc printre pietre şi spre râul Răut. Este considerat unul din cele mai puternice izvoare din Europa, unii înclină să afirme că şi din Europa. Apa cristalină a izvorului ajunge în casele şi gospodăriile locuitorilor din Jeloboc, Piatra, Păhărniceni şi, parţial, Orhei. Se spune că pe timpuri, lângă Izvorul Jeloboc a fost şi o moară de apă.

Pe mal de Răut ajung şi la Piatra. Unii vin în această localitate pentru că e pitorească, dar şi pentru că se află Conacul familiei Lazo. E vorba de o clădire ridicată la sfârşitul secolului al XIX-lea, care a aparţinut lui Gheorghe şi Elenei Lazo, părinţii „eroului legendar al războiului civil din Rusia (mulţi nu sunt de-acord cu etichetarea lui Lazo drept erou).

Cel mai spectaculos peisaj din apropiere de Piatra este la Stânca Mâgla, un Monument al Naturii geologic şi paleontologic. Acesta are o înălţime de 80 de metri. În grotele din stâncă au fost descoperite unelte de muncă pe care le-au folosit oamenii primitivi. Se mai spune că peşterile din Stânca Mâgla au servit drept adăpost strămoşilor noştri, or ei se ascundeau de triburile străine.

De altfel, de la Păhărniceni şi până la Morovaia, Răutul şi stâncile „pictează” tablouri minunate pentru fiecare iubitor de neam şi ţară. E darul pe care şi-l poate face oricine, e darul în care e parte de suflet, e parte de frumos.